#3thingschallenge

Adi Despot a descris-o cel mai bine.

Practic, această provocare constă în scrierea unei povești folosind 3 cuvinte. Mai jos este cea care mi s-a părut interesantă, și pe care voi încerca s-o îndeplinesc pe timp de carantină (însă voi scrie în română).

Prima poveste (vizitator, coșmar, breloc)

”Mă trezește un ciocănit violent în ușă. Mi-aș fi pus un clopoțel, sau ceva mai puțin pasiv-agresiv față de oricine se crede la el acasă bătându-mi așa în ușă, dar îmi amintesc repede în ce fel de apartament stau.

Însă mă bucur, pentru că ultimul vizitator pe care l-am avut a fost chiriașul care m-a amenințat că mă dă afară. Asta s-a întâmplat acum vreo 2 luni, am înțeles de la vecini că și-ar fi rupt piciorul, însă a căzut din pat într-o dimineață și l-a rupt și pe celălalt. Soarta nu ne place pe niciunul.

În fine, ciocănitul continuă, eu continui să-mi amintesc ce am visat. Niciodată nu reușesc să țin naiba minte un vis de vreo 30 de secunde în care cel mai probabil eram bogat și chiriașul era majordomul meu. Nu e singurul lucru care ține atât de puțin, așa că mi-am adus aminte de fosta mea prietenă. Ne-am despărțit de curând, spunea că nu mai poate trăi cu un om atât de pasiv și leneș. I-am zis că-și face prea multe probleme, și viața e mai mult decât chin și muncă, viața înseamnă fericire și libertate. Așa că iată-mă pe mine, singur și fericit, fără-”POȚI SĂ NU MAI BAȚI ÎN UȘĂ, ANIMALULE?”. Până la urmă, era doar un coșmar.

Mă uit pe geam. E la fel de murdar ca toată camera asta după ce am dat o petrecere la care nu a venit decât o pisică murdară, pe care am păstrat-o, o cheamă Veta. De la veterinar, cred că a fost cel mai inspirat nume pe care l-ar fi putut disprețui o pisică. Din păcate, nu-mi permit să-i cumpăr mâncare, așa că îi reamintesc zilnic să-și procure singură hrana, altfel murim amândoi. Vă întrebați de ce apartamentul meu e un jeg?

Țipetele continuă, până mă enervez, îmi găsesc brelocul de chei pe sub pat, să nu mi-l fure cineva, și deschid ușa. Mă așteptam să fie cineva care mă roagă cu un sac de bani, altfel nu-mi explic.

La ușă, vecina de la 2. Luase foc apartamentul, iar de la ai ei pornise și la celălalt, așa că eram singurul apărat de această situație neprevăzută. Îmi cerea ajutorul, însă cum nu mi-am plătit chiria, nici apă nu aveam. Așa că i-am oferit un scaun în fața ușii, o sămânță, și așa mi-am petrecut dimineața.”

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s