Dimineață

Se aud foșnete la capul patului. Deschid ochii, și, din nefericire, nu e nici iubita, nici maică-mea lângă mine. Iau telefonul și încep să luminez prin preajmă; dau imediat de un șoricel care se uita fix în lumina blițului. Serios? Altă cameră nu ți-a fost pe plac?

Ne-am uitat unul la altul pentru câteva minute bune, nu știam ce să-i zic, nu știa ce să-mi spună. Tăcerea era apăsătoare, la fel și sentimentul de frică. Teroarea pe care o avem amândoi unul față de altul o simte probabil și nevasta lui, și amanta lui, căci nu se mișcă deloc în acest timp. Am stins blițul și m-am ridicat, începând a cugeta.

Ce e de făcut în asemenea situație? Cum îi pot comunica acestei ființe minuscule că nu vreau să-l rănesc, ci vreau doar să dorm cu gândul că nu mă va mirosi nimeni la noapte? Sau, mai rău, că nu s-a dat vreo petrecere în lipsa mea. Aș putea negocia cu el. Putem încheia un armistițiu, un pact, orice, sunt deschis la noi propuneri. Poate câteva firimituri îl vor convinge că sunt băiat de treabă, și va ieși singur din cameră.

Dar mă ridic și mă duc după o mătură lungă. O altă soluție ar fi pisica mea, dar de obicei fuge de șoareci.

În aceste momente mă îndoiesc de calitățile mele morale. Efectiv dau afară din căminul meu călduț un suflet; dacă are familie? Dacă spun cuiva fapta mea și acea persoană consideră că nu am fost crescut așa cum trebuie? Mi-aș dezamăgi părinții, care au încercat să-mi ofere o educație…știți voi.

În fine, mă întorc în cameră; șoarecele în patul meu. Cred că acum e clar al cui comportament este total lipsit de moralitate. Mă enervez foarte tare, și dau cu mătura după el, cu speranța că se va îndrepta spre ușă și nu ne vom mai revedea curând. Ne chinuim amândoi acum, probabil râde de mine; dar chiar nu pot să dau în el, și nici măcar nu cooperează. Fuge, se mai oprește, și, uitându-se batjocoritor spre mine, știe. Știe că va scăpa, știe că a nimerit bine și va sta toată iarna sub patul meu vechi. Și totuși, sper să plece. Dar nu se întâmplă asta, și găsește altă ascunzătoare, de unde nu mai încerc să-l ademenesc.

Îmi strâng toată demnitatea rămasă după această înfrângere, și-mi iau lenjeria de pat cu gândul s-o bag acum în mașină. Bumbac eco la 60 de grade. Cea mai eficientă curățare.

După toate astea, sfârșesc la bucătărie, unde mănânc ceva. Contemplez din nou sensul vieții. E 4 dimineața, iar eu la 6 mă trezesc de obicei, la 7 încep munca. Ce rost mai au toate astea; cearceafuri scumpe, perne de satin pentru părul meu sensibil, pijamale din Kaufland? Azi poți fi rege, mâine te doboară la pământ o furnică. De ce să mai încerci să faci lumea mai bună, dacă toate eforturile se rezumă la niște cârpe murdărite de membranele unui…șoarece?